Pasiune dulce

Pe Natalia o știu mai bine de 10 ani. Ambele am fost jurnaliste. Și așa s-a întâmplat, că ambele am plecat din Moldova. Din rețele de socializare am aflat, că Natalia este stabilită în Germania și are o pasiune extraordinară: realizarea torturilor. Pozele cu deserturi mă făceau mereu să salivez. Nu-mi venea să cred, că ea este cea care le face. Atunci am decis să aflu mai multe detalii despre ea, iar mai jos vă propun un articol despre această frumoasă pasiune. 

Mă numesc Natalia Mînzăraru. De baștină sunt din Hârbovăț, Anenii Noi, un locușor minunat de la poalele Benderului. Sunt plecată de când mă știu, de pe la 16 ani. 

Inițial pentru studii liceale în România, ulterior am revenit la Chișinău, să fac Relații Internaționale și Științe Politice. 

După facultate am lucrat câțiva ani (care de altfel au fost și cei mai minunați în cariera mea), la agenția de știri ”Basa-Press”, cu cei mai talentați și profesioniști jurnaliști. Așa s-a întâmplat, că în scurt timp m-am angajat ca PR manager la Organizația de caritate, de pe lângă Mitropolia Basarabiei, Diaconia. Și aici, am avut parte de o echipă de excepție. 

Mai târziu, prin 2009 am aplicat la masterat în România și iar am plecat de acasă. Paralel cu studiile de masterat, munceam și pentru o firmă de licitații, care mi-a deschis un nou orizont profesional. 

Din păcate tot treceam dintr-o criză economică în alta, așa că, după absolvire am migrat în Italia, Lombardia, focarul de azi al Coronavirusului. Financiar nu a mers nici acolo, așa că, iar am peregrinat, de data aceasta în Germania...Și cred că pentru totdeauna. 

Din 2014 locuiesc cu familia în Hamburg, nordul lumii cum îl numesc eu. Sunt mamă casnică. Cresc cele mai minunate fetițe. 

Pasiunea pentru realizarea torturilor a apărut o dată cu serbarea primului an de viață a primului copil. Am vrut să-i fac un tort deosebit. La gust a ieșit minunat, pentru că pasiunea pentru gătit dulciuri o am de când mă știu, în schimb estetic a fost o catastrofă. Urât de mama focului. Sunt foarte autocritică, de aceea mi-am promis, că fetița mea va avea la anul cel mai frumos tort. Și chiar a ieșit frumos, nu și perfect. 

Sunt autodidact, am învățat totul singură, de pe net, am cumpărat cărți de floristică comestibilă...

 

 

Mă uitam pe YouTube nopți în șir. Nu mă puteam rupe, la cât de captivant era totul despre torturi. Așa că, m-am virusat grav de tot. Nici până azi nu mă pot trata. 

Primul tort mi l-a comandat vecina, pe care o năvăleam cu tot felul de flori din zahăr, pe care le învățam a face. O chinuiam să facă degustări și tot așa. Bineînțeles, soțul era cel mai chinuit critic. 

Atunci îmi luase câteva zile să lucrez la decor. Făcusem tortul pentru aniversarea unui băiețel. Aveam ca decor, baloane din ciocolată și un urs din pastă de zahăr. Și uite așa a pornit aventura mea. 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  

 

Un tort simplu, ori simplu mă refer la decor, ia în jur de câteva ore. Un tort 3 D, numai pentru decor se duc mai mult de 5 ore. Per total, copt, asamplare, decor, un tort de 3 kilograme, îmi ia câteva zile. 

Folosesc mai des ciocolata belgiană, pasta de zahăr, izomaltul (caramelă pentru diabetici) și ciocolata plastică. 

 

Am început să am comenzi la torturile mele, pentru care inițial furam idei din internet. Acum aplic mai mult fantezia, dacă nu-mi cere omul ceva anume.
Cel mai dificil a fost primul meu tort de nuntă - 20 kg! Mai mult dificil din lipsă de experiență pentru așa gigant. Dar am reușit!

Cele mai multe cereri de torturi sunt pentru copii sau soți. Cea mai ingenioasă comandă am avut-o pentru un inginer aviatic, care a dorit de ziua lui un avion. 

Mă ocup de realizarea torturilor de doi ani. Deocamdată este ceva la nivel de hobby. Mai am foarte mult de muncit pentru un profesionist. Visez să deschid cea mai neobișnuită cafenea cu torturi 3 D. Aveam și un slogan: ”Eat your dream, be sweet”

 

 

 

Torturile haiose le-am făcut pentru a fi în trend cu situația. Reacția a fost funny. Oamenii s-au amuzat și binedispus, iar noi, ai casei am savurat. 

 

Eu consider că torturile mele sunt încă foarte stângace. Am încă foarte multe de învățat. Dar mereu compar cu ce am început și tare mă bucur că mă mișc puțin câte puțin. 

Mereu mi-a plăcut să experimentez în ale cofetăriei și mai ales să decorez ce a ieșit. Recunosc, tare multe produse am mai aruncat, ca să ating performanțe gustative. Dar, fără efort nu obții absolut nimic. Eu parcă sunt drogată când fac torturile, mai ales dacă mi se cere un decor dificil, cum ar fi mașini, animale sculptate. Singurul lucru care îmi dă acrișor în tot acest hobby, este vreun client toxic, care mă face să-mi pierd timpul și nervii, și care până la urmă mai și se răzgândește. Dar eu încerc să o iau pozitiv, pentru că învăț să-mi cultiv răbdarea și bunul simț. 

 

 

 

 

Oricine poate să comande tort. Fac pentru toate gusturile, începând de la clasicul ”Medovik”, până la ”Malakoff”, un tort tradițional austriac. Și asta nu costă absolut deloc mult, dimpotrivă, cei din domeniu mă întreabă cum pot să fac așa ceva, la așa prețuri mizere. Eu gândesc uman, oricum. Fac aceasta, pentru ca să-mi întrețin pasiunea, deoarece deocamdată nu prea am mult câștig din asta. 

 

 

 

 

Și chiar fiind în autoizolare, lumea sărbătorește și vrea atmosferă. Așa că, Covid 19 nu mi-a afectat pasiunea. 

 

 

 

Îmi place ceea ce fac și unde sunt acum. Nu cred că revin cu traiul în țara de baștină. Nu mai suport călcatul în picioare. 

La final aș vrea să spun, să nu încetați niciodată să visați și să credeți în ceea ce vă doriți. Absolut orice poate fi realizat. Eu nu pot picta, nu am pregătire în ale sculpturii, dar atât de mult îmi place să decorez torturi, încât puterea fanteziei mele le-a întrecut pe toate. Fiți autodidacți, căci se poate. Am învățat absolut totul singură. Deci, înarmare cu ambiție, multă răbdare și dăruire. 

Mai jos vă las alte câteva poze cu torturile realizate de Natalia.
Dacă doriți să vedeți și mai multe capodopere delicioase, o puteți găsi pe Natalia pe facebook: https://www.facebook.com/natalie.minzararu
Toate bune și o săptămână dulce vă doresc.