Pește, fructe de mare și alte vietăți comestibile din Portugalia

Pentru nimeni nu este o noutate că, Portugalia este o țară unde se mănâncă mult pește și varietatea acestuia este destul de mare. Cel mai popular pește de aici este ”bacalhau” (cod uscat). Există o multitudine de rețete cu acest fel de pește și portughezii îl gătesc cu plăcere. 

Eu sunt o mare amatoare a fructelor de mare și a peștelui. De aceea, Portugalia îmi poate oferi cam tot ce doresc eu din punct de vedere gastronomic. Până acum am mâncat aici și pește care se găsește și în magazinele din Moldova, cum ar fi: Dorada și Somonul. 

 

Dar și pește pe care l-am gustat pentru prima dată în Portugalia: ton proaspăt, pește spadă și sardine. 

Slăbiciunea mea cea mare însă rămân a fi fructele de mare. Creveți, calamari, midii, caracatiță, sunt acele produse pe care le-am mai mâncat, de aceea în acest sens nu a fost vreo descoperire pentru mine. Prețurile la aceste fructe de mare sunt foarte ok. Deseori pregătesc acasă aceste delicii. 

 

 

Ceva mai inedit a fost să gust diferite tipuri de scoici, stridii, crabi și alte câteva produse de mare cu denumiri bizare. Cel mai mult mi-au plăcut tocmai acele fructe de mare, care arată cel mai ciudat. Este vorba despre ”Molușca lamă” (lingueirao) - aceasta are o cochilie alungită cu diferite dungi. Se prepară în câteva minute și are un gust deosebit. Comestibilă este partea din interiorul cochiliei.

 

 

O altă bunătate pentru mine au fost aceste ”lipitori” (percebes). Vietățile se prind de pietre și se hrănesc cu plancton. Seamănă cu niște gheare sau labe de dragon :) Chiar dacă arată înfricoșător, sunt foarte bune. La fel, comestibilă este doar partea din interiorul carcasei. 

 

 

La fel de mult mi-au plăcut și scoicile (ameijoas) crabii și stridiile. Dar am câteva observații în cazul ultimelor două. Spre exemplu, pentru a înțelege gustul crabilor și a te îndestula, trebuie să mănânci câteva crustacee. Dintr-o singură unitate nu înțelegi nimic. Iar în ceea ce privește stridiile, pentru mine a fost dificil să le mănânc așa crude. Și nu e vorba că îmi era frică pentru că nu erau preparate, dar pentru că, efectiv mi se opreau în gât. Regula spune că, aceste produse de mare trebuie să le consumi direct din scoică, cu un strop de zeamă de lămâie. Ele trebuie să-ți alunece pe gât și tu să simți acel gust combinat de apă de mare și iod. Nu neg, gustul chiar e demențial, dar modalitatea de consum, personal pentru mine, nu prea :D 

 

Un alt produs extrem de popular în Portugalia, pe care evident l-am testat, este melcul comestibil. Am mâncat moluște de diferite dimensiuni și mi-au plăcut. Este un adevărat ritual în prepararea melcilor. După preparare, îi mănânci cu ajutorul unei scobitori. Pentru portughezi, melcii sunt un fel de snacks-uri, pe care îi consumă cu plăcere la un pahar de bere. 

 

În cazul în care ați decis să cumpărați fructe de mare și să le pregătiți în condiții casnice, aveți grijă mereu cum le alegeți. În caz contrar puteți face toxiinfecție alimentară. Totodată, trebuie să știți, că acestea nu pot fi consumate în exces, deoarece la fel pot face mai mult rău decât bine. Și bineînțeles, sunt categoric interzice persoanelor alergice la aceste produse. 

Poftă bună amatorilor de fructe de mare. Și să mă scuze cei ce detestă aceste produse ;)