Am revenit în Moldova (II)

Într-o postare anterioară am scris despre revenirea mea în Moldova, pentru o scurtă perioadă de timp și despre momentele mai puțin plăcute pe care le-am văzut. Din fericire, au existat și multe clipe minunate. Spre exemplu, momentul când îți revezi părinții este de nedescris. Când sari în brațele lor, le spui cât de mult ți-a fost dor, cât de mult îi iubești și cât e de dificilă distanța. Iar ei te îmbrățișează atât de tare și te pupă, că te simți din nou un copil alintat. După care, îți revezi apartamentul în care ai trăit și își amintești de toate momentele plăcute și haioase care au avut loc acolo. Găsești albumele cu fotografii și privind fiecare poză începi să râzi în hohote, sau să plângi de bucurie.
După câteva zile, am avut parte de încă un moment neașteptat și extrem de plăcut - la Chișinău a început să ningă.

A fost atât de multă zăpadă, iar eu și băiatul nu ne puteam sătura de ea. Când toți ceilalți erau obosiți de frig și ninsoare, noi făceam îngerași de zăpadă.

Și cum să vii în Moldova și să nu adaugi kilograme. La cine nu ai intra în casă, peste tot mese cu bucate delicioase. 

A urmat revederea cu toți cei dragi, rude, prieteni, colegi. Cea mai emoționantă a fost și revederea cu buneii mei, străbuneii fiului meu. 

Din păcate, nu am reușit să-i văd pe toți cu care am planificat întâlniri, dar promit să recuperez data viitoare. 

Am avut norocul să fiu în Moldova și în ziua de Paști. A fost atât de frumos!

Ne-am adunat toată familia la masă. Iar eu îi priveam atent pe fiecare în parte, pentru ca atunci când voi reveni în Portugalia, să-mi amintesc de zâmbetele celor dragi și de sfaturile lor.  

Tot în această perioadă, am reușit să găsim timp pentru a merge la medici. Din fericire, în Moldova încă sunt foarte mulți specialiști buni, care își fac bine și corect meseria. 

Am reușit să vizităm și Muzeul Național de Artă al Moldovei. Arată extraordinar după renovare. 

Am avut parte de foarte multe momente plăcute, dar venise timpul să plecăm în Portugalia. Am început să ne facem bagajele. Părinții ne-au au pregătit conserve, colegii și prietenii ne-au adus dulciuri, vin moldovenesc și desigur cărți. 

Am urcat în avion și abia de îmi rețineam lacrimile. 

Am plecat, dar o parte din inima și sufletul meu, vor rămâne mereu în Moldova ;)