Am revenit în Moldova (I)

Vizita mea în Moldova a fost scurtă și plină de peripeții. Unele din ele pozitive, altele mai puțin. Astăzi am decis să scriu despre momentele care m-au întristat.

În luna martie a fost necesar să revin în țară. De aceea, am cumpărat bilet la avion și abia așteptam să ajung acasă, să-mi văd părinții, buneii, prietenii, colegii. Zborul Lisabona-Chișinău a fost lin, iar cele 4 ore petrecute în avion au trecut destul de rapid.
Când am aterizat, la Chișinău ploua torențial, era posomorât și răcoare. Însă, starea mea de euforie a dispărut în totalitate exact peste câteva minute. La ieșirea din Aeroport, am decis să iau un taxi. Din cei 5 - 7 șoferi de taxi care roiau în fața noastră (eu eram cu fiul), nimeni nu a dorit să ne ducă cu mașina, pentru că, locuim prea aproape de Aeroport, în sectorul Botanica și 70 - 90 de lei ”nu sunt bani”. Nu aveam nici puteri și nici timp să mă cert cu șoferii. Dar mă întreb, cum oare au câștigat companiile de taxi concursul de prestare a acestor servicii la Aeroport, dacă atitudinea față de clienți este sub orice critică.
Neavând o altă soluție, am decis să ajung până acasă cu microbuzul. În câteva minute deja îmi părea rău că am luat această decizie. Mașina era arhiplină, iar șoferul tot îi lăsa pe oameni să urce. Când într-un final ne-am pornit de la Aeroport, a urmat stația unde a urcat și mai multă lume. Într-un moment dat mă gândeam că, în cazul unui accident rutier, vom fi ca într-un tocător de carne.
Cu greu am coborât din microbuz. Într-un final am ajuns acasă și m-am liniștit.
Doar că, liniștea mea nu a durat mult. Din păcate, unele lucruri pe care le-am văzut, m-au lăsat mască. Primul lucru care m-a indignat a fost scara blocului unde locuiește mama. În 2017 când am plecat din Chișinău, scara blocului era reparată, îngrijită. Acum însă, din cauza unui tânăr vecin, amator de alcool și droguri, în scară au început să-și facă apariția persoane dubioase, care împărtășesc preferințele ”culinare” cu vecinul.

În mai puțin de un an aceștia au reușit să distrugă scara blocului. Iar vecinii sunt nevoiți zilnic să vadă doar mizerie, fețe drogate, bătăi și reglări de conturi. Adresările făcute de vecini la Poliție și Procuratură nu au schimbat deocamdată situația.

Au mai trecut câteva zile. Seara m-am întâlnit cu niște prieteni, iar mama m-a telefonat să-mi spună să am grijă când intru în scară pentru că, vecinul și ”prietenii” din nou au organizat o petrecere. Când am ajuns acasă, am văzut că, sistemul de iluminare abia instalat în scară a fost distrus. Atunci sincer îmi părea rău că petrecăreții nu mai erau pe loc, dar în același timp îmi părea rău că, acești neoameni fac orice vor și rămân nepedepsiți. 

Discuțiile cu vecinul (este vorba de un tânăr care, nu învață și nu lucrează nicăieri) nu au nici un rost. 

Peste alte câteva zile, m-am întristat și m-am indignat din nou. Trecerea subterană de lângă casă, arăta groaznic. Scările stricate, spațiile care cândva erau date în arendă, acum erau distruse, iar mizeria, gunoiul erau peste tot. 

Sincer, îmi pare rău că, an de an lucrurile degradează în Moldova. Unii ați putea să mă criticați pentru faptul că, mă dau cu părerea fiind plecată din Moldova și necontribuind cu nimic pentru această țară. Dar vă asigur, că în toți acei ani pe care i-am trăit în Moldova și cei peste 10 ani de activitate în jurnalism, am făcut tot ce am putut, în calitate de cetățean, pentru a contribui cumva la o îmbunătățire a situației din țară. Eram convinsă că nu voi pleca niciodată din Moldova. Dar am plecat. Pentru că, probabil, m-am săturat să aștept, să demonstrez ceva, să caut dreptatea, să fac tot ce pot, dar să nu văd rezultate, sau poate nu am avut destul curaj?  

Din fericire, cât timp m-am aflat în vacanță în Moldova, au existat și multe momente pozitive și demne de laudă, despre care voi scrie în următoarea mea postare.