Moldoveancă decedată în Portugalia

Toată presa portugheză s-a axat zilele astea pe cazul unei moldovence, decedată recent din cauza Coronavirusului. 

La data de 20 septembrie, Ludmila urma să împlinească 43 de ani. Se pregătea de o cină în familie, alături de soț și cei 3 copii ai săi, și abia aștepta să-și vadă fiica mergând în școala primară. Urma să plece și într-o vacanță în Moldova, pentru a se întâlni cu cei dragi. Planifica să cumpere o casă pentru toată familia. Dar, din păcate nu a mai apucat să vadă visele împlinite. Femeia, a pierdut lupta cu Covid-19. 

Ludmila activa într-un azil de bătrâni și a fost singura angajată care a decedat, fiind infectată cu noul coronavirus. 

Soțul femeii a oferit presei portugheze, mai multe detalii despre cele întâmplate. Adrian Istratuc le-a povestit jurnaliștilor, că Ludmila s-a simțit rău la data de 16 iunie și nu a mai mers la muncă. Peste o zi, starea femeii s-a înrăutățit. După ce și-a făcut testul, a aflat că are Covid-19. La 23 iunie, Ludmila a ajuns la un spital din orașul Evora. Iar peste două zile, deja era conectată la aparatul de ventilație. 

Din păcate, la 1 iulie, femeia a decedat. Bărbatul a primit vestea tristă prin telefon. El, împreună cu copiii se aflau în izolare, pentru că, la fel  au fost testați pozitiv la virus. 

Ludmila a fost înmormântată la cimitirul din orașul Reguengos de Monsaraz. 

Cei care au cunoscut-o au spus că, Ludmila a fost o persoană bună, muncitoare și politicoasă. Ea a ajuns în Portugalia în urmă cu 8 ani, împreună cu cei doi copii mai mari. Al treilea copil, fetița pe nume Erica, a fost născut deja în Portugalia. În octombrie copila va împlini 6 ani. Iar tatăl fetei, nu știe cum să-i explice, că mama nu mai este. 

Adrian a rămas cu trei copii minori, iar singurul lucru pe care îl dorește acum, este dreptatea. 

Bărbatul afirmă, că Ludmila era îngrijorată de situația din cadrul azilului. Femeia povestea, că există bătrâni cu febră, care se simt rău, dar conducerea instituției, le spunea angajaților să le dea antipiretice acestora. Nimeni nu vorbea despre o posibiliă infectare sau necesitatea de efectuare a testelor, pentru a identifica prezența virusului. 

Familia se arată dezgustată de faptul, că nimeni nu-și asumă responsabilitatea pentru cele întâmplate. 

Adrian învinuiește conducerea azilului pentru neluarea de atitudine. ”Am cerut ajutor pentru a merge la spital, dar ne-au spus să rămânem acasă și să urmărim simptomele. Într-o zi s-a simțit atât de rău, încât am decis să apelăm la serviciul de urgență. A fost internată imediat la spital. Peste două zile, la 25 iunie, a fost conectată la aparatul de ventilație. Iar la 1 iulie a decedat”. 

Azilul de bătrâni nu și-a asumat responsabilitatea pentru cele întâmplate. Bărbatul dorește, ca instituția să răspundă în instanță pentru ignorarea și nesoluționarea problemei.  

Ludmila era mulțumită de viața din Portugalia, îi plăcea serviciul, oamenii. Avea un contract și nu căuta alte locuri de muncă, spune Adrian. 

Bărbatul mai afirmă, că reprezentanții azilului nu au oferit nici un ajutor financiar familiei, pentru organizarea înmormântării. 

La solicitarea jurnaliștilor, administrația azilului a explicat printr-o scrisoare, că și-a asumat toate cheltuielile pentru ceremonia funerară, dar care nu au fost rambursate deocamdată de către Siguranța Socială. Adrian speră, că până la urmă cheltuielile să fie acoperite. 

Totodată, chiar dacă femeia avea asigurare de accident de muncă, aceasta nu se răsfrânge asupra cazului dat, astfel că, familia nu va primi nici o despăgubire. 

Compania de asigurări a explicat, că infectarea cu Covid-19 la locul de muncă, nu poate fi clasificată ca un accident de muncă. 

Sursa: dn.pt; cmjornal.pt

Sursa foto: dn.pt; cmjornal.pt

*traducere neoficială