Așa e dorul

Azi, ca niciodată am simțit un dor nebun. Dor de părinți, dor de țară, dor de prieteni, de toți cei dragi. E ceva normal, spun cei care se află de mai mulți ani plecați peste hotare. Cel mai tare îmi pare rău, că în această zi de 24 iunie, pentru prima dată, nu sunt alături de mama să-i spun ”La mulți ani!”, să o cuprind, să o sărut și să îi spun cât de tare o iubesc, cât de mult îi simt lipsa. De aceea, pentru ca să nu fac o revărsare de lacrimi în casă, am decis să-mi găsesc ocupație pentru toată ziua. Mi-am găsit refugiul la bucătărie. Și am pornit motorul pentru câteva ore :) Și dacă tot era vorba de dor...am hotărât să gătesc bucate care îmi vor aminti de Moldova. Primii pe listă au fost dovleceii prăjiți.

A urmat șnițelul de porc, sau mai bine zis ”bitociki” :) Doar că nu am avut un ciocan de bucătărie, de aceea, am bătut carnea cu lingura pentru înghețată. 

Nu putea lipsi din această listă nici preferatul aperitiv ”Limba soacrei”.

Iar cel mai mult timp au solicitat plăcintele cu brânză. Recunosc, că le-am făcut pentru prima dată. Au ieșit bune, chiar dacă nu tocmai ideale.

La final am aranjat totul cât mai apetisant. Să bucure și ochiul, și stomacul.

Evident o asemenea gustare, nu putea fi savurată fără un vin bun moldovenesc. 

Am transmis virtual pupici și un sincer la mulți ani pentru mama și pentru bunica. Ea pentru mine este a doua mamă. Iar pe 23 iunie a sărbătorit frumoasa vârstă de 80 de ani. Vă iubesc ”девчонки” :*